Archive of ‘Social media’ category

Sharing-ul şi prietenia

 

Aş dori să mă refer la acel fenomen prin care aproape automant, prietenii tăi îţi dau like sau îţi distribuie articolele de pe bloguri, site-uri. Oare e ceva foarte drăguţ, o obligaţie sau ceva mecanic?

Pe de-o parte, dacă prietenii tăi nu-ţi distribuie articolele, atunci cine? Dacă ei nu apreciază munca ta, nu înţeleg umorul tău sau contextul ideilor tale cine s-o facă? Pentru mine aprecierea lor înseamnă mai mult decât oricâte like-uri din partea unor oameni care nu mă cunosc.

Mai mult, după ce îmi public un articol speeeeer să nu văd în continuare mesajul “Be the first of your friends to like this”. Mai e şi ideea reciprocităţii. El/ea îţi dă share, tu îi dai înapoi. E de înţeles sau nu?

Pe de celaltă parte, acest lucru nu ar trebui să fie o obligaţie. Câteodată şi eu când mă trezesc dimineaţa, mă uit peste bloguri sau pe Facebook şi share-uiesc articolele prietenilor mei fără să le citesc sau fără să fie de acord cu ele neapărat. Ştiu cât de mult aprecierea înseamnă şi pentru ei dar that’s just wrong. Promovarea-i promovare dar dacă nu-ţi place neapărat un articol sau o cauză nu trebuie să-l dai mai departe doar din cauză că ai fost la grădiniţă cu cel care l-a scris.

În concluzie, sincer, cred că dacă prietenii tăi nu se obosesc sa-ţi citească articolele nimeni nu le va citi. Şi ei ar trebui să fie cei care îţi dau feed-back-ul de primă mână, mai ales că ei, de obicei, fac parte din acelaşi mediu şi domeniu de activitate ca tine.

Prietenul la sharing se cunoaşte. Tu îţi avantajezi prietenii când e vorba de promovare?

[fblike]

 

Reţelele de socializare, noul PR

Trăim o nouă revoluţie. Această nouă revoluţie a apărut în momentul trecerii de la Web 1.0 la Web 2.0 care a adus cu sine ideea conţinutului generat de utilizatori.  Şi aşa cum s-a trecut de la media tradiţională la noile media, aşa relaţiile publice tradiţionale au făcut loc relaţiilor publice pe internet.

Eu nu pot să concep relaţiile publice fără social media. Nu pot să concep nici existenţa oamenilor de PR care nu au conturi de Facebook, Twitter, LinkedIn, Google+, Pinterest etc. Nu înţeleg de ce trebuie să trag de colegele mele să-şi facă profiluri pe site-urile de socializare când este evident spre ce direcţie se îndreaptă evoluţia relaţiilor publice.

Nu este de mirare faptul că 95% dintre utilizatorii de Twitter sunt studenţi, oameni de PR sau de marketing şi că, în prezent, există mai multe campanii mari de PR pe Facebook decât în mediile tradiţionale. Relaţiile publice se confundă cu social media în acest moment. Chiar dacă am învăţat la facultatea mea de profil că relaţiile publice nu se referă neapărat la comunicarea pe internet, curentele se schimbă şi acum a venit timpul comunicării prin reţelele de socializare să strălucească.

Mai multe aici.

[fblike]

Like-ul, comment-ul şi share-ul

 Like-ul (îmi place) reprezintă elementul care diferenţiază Facebook de alte site-uri de socializare. A da un like reprezintă o acţiune cu minimum de efort şi exprimă o preferinţă. În momentul în care dai like unui articol, apare automat în news feed-ul tău şi în lista ta de preferinţe.

Cea mai bună descriere a rolului unui like am găsit-o pe site-ul Bogdanei Butnar:

Likeurile înseamnă recunoaştere. Înseamnă succes. Înseamnă ieşire din anonimat. Înseamnă cucerire. Înseamnă validare. Înseamnă seductie. Înseamnă eliberarea unor frustrari. Înseamnă o “scenă” cu un public mereu amabil. Un like înseamnă că exista cineva acolo caruia îi pasă. Cineva care te admiră. Cineva care se gândeşte la tine. Cineva care poate te respectă, te admiră, te iubeşte, te doreşte, vrea sa te cunoască, vrea să-ţi ceară ceva, să-ţi ofere ceva. Indiferent de motivaţia din spatele unui like, cu toţii o facem ca să obtinem cât mai multe. Pentru că suntem oameni şi după ce ne-am potolit foamea şi setea, nevoia cea mai profundă este aceea de “companionship” – aceea de a nu ne simţi singuri, aceea de a fi cineva pentru altcineva.

Share-ul (distribuie) este o funcţie care ajută la răspândirea, promovarea diferitelor articole, idei. Această funcţie fost detronată de renumitul like deşi mulţi utilizatori care doresc sa-şi promoveze articolele online încă îl preferă. Dar odată cu noile modificări de pe Facebook a lui Zuckerberg, like-ul dat unei pagini se pare că rămâne în neant şi nu mai apare pe profilul personal şi deci distribuirea unei pagini pare cea mai bună variantă. Despre importanţa distribuirii articolelor pe web voi vorbi mai pe larg în articolele viitoare.

Comment-ul (comentariul) reprezintă o acţiune care necesită puţin mai mult efort ca un like. Pentru a scrie un comentariu trebuie să existe o întrebare sau o idee şi o părere din partea celui care comenteză care doreşte să o împărtăşească cu ceilalţi. Deoarece nu ajunge doar să scrii pe blog articole sau statusuri pe Facebook pentru a fi observat în social media, comentariul pe alte pagini este cea mai bună metodă care arată că exişti şi tu în peisaj.

[fblike]

De ce suntem dependeţi de social media – explicaţia

De ce ni se dezvoltă o dependenţă de Facebook, Twitter până la puntul în care credem că nu putem trăi fără acestea? Acest fenomen poate avea mai multe explicaţii. Alexandru-Brăduţ Ulmanu, în cartea sa “Cartea feţelor” susţine că are o bază neuroştiinţifică. “Facebook şi Twitter ne satisfac o nevoie biologică fundamentală. Poate părea ciudat dar nevoia de socializare nu e de natură intelectuală.(…) Prin social media, oamenii comunică adesea emoţii şi stări sau lucruri menite să transmită sau să creeze emoţii. Chiar şi butonul like, prin care ne xplimăm admiraţia sau aprobarea pentru un articol, semnifică o emoţie sau o stare pe care utilizatorul o încearcă în legătură cu ceea ce află din ce a publicat cineva pe Facebook.”

Înafară de nevoia de a socializa putem vorbi şi de nevoia de a “împărtăşi trăirile altora”. Aici putem vorbi de empatie, când cineva se loveşte parcă simţim şi noi durerea sau când cineva se simte ruşinat parcă ne simţim şi noi la fel de ruşinaţi pentru el sau putem imita fără intenţie gesturile, acţiunile celor din jurul nostrum. Aşa de intâmplă şi pe Facebook unde există ca un lanţ invizibil prin care împărţim, dăm mai departe, ceea ce nouă ne atrage atenţia.  N-am să dezvolt prea mult aceste idei dar trebuie să reţinem că “socializarea e o condiţie a supravieţuirii”.

Există chiar şi o boală care se numeşte ”Facebook Addiction Disorder” şi se referă la dependenţa de Facebook şi efectul pe care activităţiile necontrolabile pe Facebook ale anumitor oameni le pot afecta viaţa. Psihologii americani au descoperie că peste 350 de milioane de oameni suferă de această boală.

Conform socialtimes.com, există şase simptome ale FAD. Primul simptom este comportamentul disperat al unui dependent de Facebook care îşi petrece majoritatea timpului în faţa acestui site chiar cu mai multe pagini deschise. Apoi, sentimentele de anxietate, stres în absenţa Facebook. Al treilea simptom se referă la scurtarea timpului petrecut cu prietenii sau înlocuirea acestuia cu mesaje pe Facebook. Ne mai putem referi şi la întâlnirile virtuale ale dependenţilor pe Facebook. Cineva este dependent de Facebook dace 8 din 10 prieteni virtuali îi sunt complet străini. Dependenţa acută este caracterizată de expresii precum “Ne vedem pe Facebook” sau de pagini create animalelor de companie. Genul acesta de dependenţi au aceeaşi senzaţie supremă pe care un dependent de cocaină sau alcool o are însă atunci când primeşte notificări pe Facebook.

Un alt pericol al utilizării excesive de Facebook, în special în rândul tinerilor, reprezintă efectele negative asupra personalităţii. Un studiu efectuat de sciencedaily.com, accesat la data de 13 martie 2012, ne avertizează asupra faptului că tinerii care utilizează aceasă platformă de socializare des, dezvoltă o personalitate narcisistică iar adulţii pot dezvolta un comportament antisocial şi tendinţe agresive.

De asemenea, consumul excesiv de Facebook poate duce la probleme de anxietate, depresie şi la viitoare probleme de sănătate. Facebook are un impact negativ şi asupra eficienţei învăţatului; studenţii care îşi verifică pagina de Facebook cel puţin o dată în 15 minute de studiu au obţinut note mai mici la şcoală.

[fblike]

De ce nu folosim diacritice și în online

Trebuie să recunosc, eu abia când am intrat la facultate am început să scriu cu diacritice pe documentele de pe calculator.

Am început greu dar m-am obișnuit repede și am început să cred că diacriticele sunt indispensabile. Acum încep să mă uit ciudat la cuvintele scrise fără diacritice și le analizez existența părându-mi stranii. Doar diacriticele fac limba română… limbă română.

De aceea sunt de părere că toți bloggerii ar trebui să folosească diacriticele, oricât de imposibil le-ar părea. Știu că încă există bloguri care nu au diacritice și nici nu mă obosesc să le citesc.  La fel și cu punctuația, pe care pun mult accent. Toată intonația stă în punctuație și cred că toată cultura ta generală nu ține locul unei virgule puse bine sau a unei codițe de Ș.

Și acum vine rândul veșnicei gramatici care ne mâncă zilele. Este adevărat faptul că un text care nu e corect din punct de vedere gramatical își pierde din credibilitate dar câteodată poate te grăbești sau poate uiți pur și simplu niște reguli de gramatică. Cred că oamenii care se leagă de gramatica celorlalți în loc să vorbească de conținut, simt nevoia să critice fără să aibă argumente.

Deci, țineți cont de punctuație, de ortografie și gramatică și mai trebuie doar să vă îngrijorați de conținut. :)

[fblike]

Blogosfera românească e acasă la Timişoara

Ieri, mi-am luat inima-n dinţi şi m-am dus la un blogmeet superspecial, în Timişoara, TM99BLOG. S-au strâns peste 50 de oameni care sărbătoresc 4 ani de întâlniri bloguite.

Deşi de obicei evenimente de genu mă cam plictisesc pentru că nu cunosc pe nimeni, acum a fost diferit. Cred că nu m-am simţit atât de bine la o întâlnire de mult timp. Toată lumea era incredibil de prietenoasă, oriunde mă întorceam cineva îmi întindea mâna şi toţi aveau subiecte interesante de discutat. Să nu mai zic că am descoperit că am foarte multe lucruri în comun cu majoritatea invitaţilor.Partea mea preferată a serii a fost înmânarea cadourilor de la Secret Santa (btw idee genială) şi tăiatul toooortului delicios sub formă de pagină de blog.

E foarte plăcut să asociezi feţe oamenilor pe care îi citeşti, urmăreşti pe internet şi cu care socializezi, după cum spunea Tomata. E grozav să cunoşti oameni care au aceleaşi interese ca tine şi care pot să te înveţe ceva. Mă bucur că fac parte din această comunitate şi vă doresc cât mai multe întâlniri!

[fblike]

Şcoala de blog

Dragi studenţi, a sunat clopoţelul şi e timpul să vă băgaţi nasurile înapoi în blog. Timişoara e din nou fruncea la blogging.

Blogu.lu împreună cu Universitate Politehnica din Timişoara, Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice (home sweet home) şi cu partenerii lor organizează în perioada 7.12 şi 21.12 Şcoala de blog. Iupiiiii! Cred că e cea mai bună oportunitate de a face blogging într-un mod corect… poate în viitor se vor inventa şi facultăţi de blogging. Cine ştie?

Cum merge treaba? Pey, 15 norocoşi studenţi participă în acest moment la 4 workshop-uri despre blogging. Profesorii, din câte am auzit, vor vorbi despre partea tehnică a blogging-ului, despre cum se scrie un articol de blog şi tehnici de redactare şi diriginta Cristina le va verifica cunoştiinţele. :)

Şcoala de blog nu e la prima încercare, Plai 2010 fiind scena primei ediţii de acest gen şi fiindcă a avut succes, de ce n-ar repeta operaţiunea? Vă zic eu, sistemul funcţionează. :)

Domn’ profesor, sper că am scris corect. Dacă nu ai prins locuri în această ediţie, nu-ţi fă griji, vor mai fi! Detalii pe scoaladeblog.ro.

[fblike]

Faculta mea este un Facebook offline

Când o colega de-a mea a făcut această afirmaţie am realizat că chiar nu este o diferenţă atât de mare între facultatea mea şi Facebook…

Deci să vă explic cum stă treaba. Fiind o facultate de fete, venim la şcoală mai mult ca să socializăm. Să ne facem noi prieteni, să dicutăm şi să aflăm bârfe noi şi scandaloase.Plecăm de acasă cu cunoştinţele noastre despre cursuri, machiaje, lenjerie, party-uri adik profilul nostru, ce ne place, ce interese avem şi educaţia. Aducem cu noi, în ochiul public, relaţiile noastre cu iubiţii, prietenii pe care îi avem deja şi preferinţele noastre în materie de filme, muzică, sport. Ne despărţim de prieten sau am descoperit ceva interesant în drum spre şcoală? Dăm un update status.

Când ajungem la şcoală, expunem, prin discuţii, pe wall, lucrurile pe care vrem defapt să le spunem. E drăguţ când pe cineva interesează prostioarele pe care le spui în lipsă de ceva mai bun.

Colegii apropiaţi ne sunt friends şi doar cu ei împărtăşim informaţiile. Uneori, câte o fată de la franceză ne mai dă câte un friend request, în lift, prin small talk. Îi dai accept că nu se ştie niciodată când vei avea nevoie de cursuri de la ea. Sau câte un coleg de-al tău îţi mai dă un poke în oră când te deranjează cu comentarii inutile. :)) Unii chiar îţi sugerează prieteni: Uite la tipu’ ăla de acolo, vrei să-ţi fac cunoştinţă cu el?

Să nu mai zic că ne invităm la evenimente reciproc foarte des: beri prin complex, cocktail-uri pe Heaven, concerte şi evenimente şi pe loc dăm approve sau decline politicos invitaţiilor altora. Mesajele sunt acele şuşoteli pe care le facem în ore, pentru ca friend-ul din rândul din faţă să nu-şi dea seama că despre el vorbim. Avem şi noi liste: lista colegelor apropiate, lista colegelor pe care le vrei cu tine în grupă la proiecte, lista celor cu care poţi să ieşi în oraş.

De asemenea, share-uim.Unele subiecte pe care le discută colegii noştrii în grupuri restrânse sau prietenii noştrii din alte facultăţi sunt mult prea tari ca să nu le zicem în gura mare prin pauze pentru o porţie de râs. Unele ne plac, altele nu ne plac şi comentăm pe baza lor. Pentru că suntem foarte mulţi, informaţiile sunt multe şi unele se pierd. Poate ai mers la toaletă chiar când s-a discutat ceva interesant şi  trebuie să dai scroll în jos ca să-ţi explice cineva despre ce vorbeau.

Mai avem şi friends care nu stau online prea des. Îi numim chiulangi. Şi cu cei care chiar vin la şcoală purtăm uneori doar mici chat-uri, în pauze, că doar nu poţi fi best friend cu toată lumea.

Sincer, eu aş compara cursurile mele cu reclamele acelea din dreapta, pe paginile de Facebook. Sunt utile, informative, drăguţe dar nici măcar nu ocupă un sfert din întreaga pagină şi devin stresante când sunt prea multe. ;)

După câteva ore de socializat, seara revii la viaţa ta reală. Sign out!

[fblike]

Atenţie la consumul excesiv de Facebook

Facebook-ul a fost lansat în luna februarie a anului 2004 şi, în prezent, înregistrează 750 de milioane de utilizatori activi din întreaga lume. Dar ce face Facebook-ul de atrage un asemenea număr astronomic? Cu ce ne convinge să ne intoducem user name-ul şi parola şi să petrecem peste 4 ore pe zi logaţi pe site? Şi mai important, cum reuşeşte să ne determine să ne întoarcem, să fim dependenţi de el?

Răspunsul are mai multe aspecte. În primul rând, trebuie să recunoaştem, are o interfaţă genială, este plăcut, foarte uşor de utilizat şi practic. Mă întreb cum reuşeam înainte de  Facebook să reţinem zilele de naştere a colegilor, să ne urmărim foştii, să vedem dacă am mers la mai multe petreceri ca şi prietenii noştrii luna asta, să ne jucăm joculeţe atractive ( FarmVille addict level 90) sau să ţinem legătura cu toţi prietenii prietenilor prietenilor. Deşi uneori mi-e dor să mă sune cineva când vrea să vorbească cu mine în loc să-mi scrie pe chat , trebuie să recunosc, măcar că am toate contactele de care avem nevoie la-ndemână. (more…)

1 4 5 6