Cum lovemarks depăşesc brandurile

Ce este un brand?

În primul rând, ca şi fun fact, trebuie să vă zic că termenul de branding a apărut în satele din SUA şi se referea la procesul prin care vacile erau însemnate cu fierul încins pentru a se ştii în proprietatea cui sunt.

Acum,este păstrată aceeaşi idee. Ca şi definiţie, o alegem pe cea mai faimoasă: un brand este un nume, semn sau simbol folosit în identificarea produselor sau serviciilor unui producător si utilizate pentru a-l diferenţia de competiţie. Deci brandul este modul în care este văzut un produs, un serviciu sau o companie în mintea consumatorului. De asemenea, acesta este o promisiune şi o garanţie de calitate. Brandingul este procesul prin care este creat şi întreţinut un brand.

Dar care sunt elementele care dau identitate unui brand? Numele este un factor important deoarece, în lumea în care trăim, toate produsele de un anumit gen sunt aproape la fel şi le diferenţiază doar denumirea. Nume originale precum Pepsi, Coca Cola, Google atrag mulţi clienţi. Logo-ul este un element şi mai important chiar, în recunoaşterea unui produs, deoarece el este ceea ce un client reţine despre un produs. Ce ar fi Nike fără acel “swoosh”, simbolul care il defineşte? Combinaţia de culori aleasă diferenţiază, de asemenea, un brand de un produs făcut la duzină. IBM a ales culoarea albastră, fiind considerată culoarea învingătorilor şi scrisul cu majuscule, combinaţie care poate caracteriza doar un anumit brand. Sloganul este extrem de important în crearea unui brand deoarece acesta rămâne în mintea consumatorului după contactul cu produsul. Slogane gen I’m lovin it! sunt inconfundabile.

Ce este un lovemark?

Lovemark-ul este un concept de marketing care intenţionează să  schimbe  conceptul de brand. Acesta a pornit de la ideea conform căreia brandurile au nevoie de dragoste pentru a supravieţui. Teoria vine cam aşa: comodităţiile nu cer nici dragoste, nici respect, brandurile cer respect dar nu dragoste iar lovemark-rile cer în mod special dragoste dar şi respect. Lovemarks sunt acele branduri mari fără de care “nu ai putea să trăieşti”, pe care nu poţi să le înlocuieşti şi nu poţi să-ţi închipui lumea fără ele. Cum ar fi fost lumea fără Apple, McDonald’s, Coca-Cola, Nike, Facebook, Visa, Disney, Google? Vă zic eu cum ar fi fost… tristă rău.

Te-ai trezit vreodată că îţi cumperi aceeaşi marcă de telefon, că parcă te-ai îmbrăca de la acelaşi magazin toată viaţa, că ai mânca acelaţi tip de fast-food 7 zile din 7, că îţi speli rufele cu acelaşi detergent de foarte mult timp, că nu poţi să renunţi la o anumită marcă de rimel sau aftershave? Eu, una, aş putea să-mi cumpăr haine doar de la Stradivatius, să mănânc doar la McDonald’s în fiecare zi, să folosesc doar produse Nivea, să beau doar Pepsi, să-mi cumpăr farduri doar de la L’Oreal şi o listă foarte lungă continuă. Aceasta este tot o formă de dragoste, un lovemark.

Oare de ce am alege un lovemark în defavoarea unei alte mărci a unei companii mai mici? Pey… am aici cel mai stupid exemplu. Ce ai alege între Coca-Cola şi  Action Cola – cola fabricată de European Drinks? ED vinde un produs care se vinde la un preţ mai scăzut şi are gust asemănător cu originalul. Diferenţa dintre ele este că Coca-Cola nu vinde un produs, ci vinde (poate sună a clişeu) un stil de viaţă. Vinde acel sentiment de bucurie care apare în reclame atunci când se deschide o doză, vinde acea imagine a lui Moş Crăciun care vine cu tirurile de Coca-Cola şi sunete de clopoţei, cu emoţia de a vedea vedeta ta preferată ca imagine a companiei, vinde tradiţie, calitate, diversitate şi încredere.

Ce produse sunt lovemark-uri pentru tine?
[fblike]

Ce tip de destinaţie de vacanţă este Croaţia?

Se pare că s-a pus pânza de paianjen pe paginile mele de blog, şi asta fiindcă mi-am luat şi eu vacanţă. Anul acesta am ales ca şi destinaţie de vacanţă Croaţia şi mai precis, insula Krk, staţiunea Başka. Prima dată când am ajuns în staţiune şi am căutat cazare (am făcut şi noi pe rebelii şi am mers fără cazare), parcă am vrut să mă întorc înapoi în Timişoara. Asta din cauza faptului că plajele nu aveau nisip (nici o plajă din Croaţia n-are nisip, doar pietre, stânci şi beton), erau pline de carucioare de copii şi nu existau prea multe localuri de distracţie. :) A doua zi, după un somn bun, am început s-o îndrăgesc foarte mult.

Partea cea mai bună la plajele cu pietriş este că apa este curată şi turcoaz, ca-n filme, şi aveam posibilitatea să mergem şi la alte plaje, mai virgine, cu ajutorul bărcilor. Amuzant a fost când am nimerit pe plaja de nudişti. Apoi, trebuie să menţionez multitudinea de restaurante cu mâncăruri care mai de care mai exotice şi mai ales standurile cu îngheţată. O cupă de îngheţată era, ca mărime, cât trei de-ale noastre şi primeam şi câte un mic show odată cu cupele de îngheţată.

De vizitat, am decis să vedem şi noi Rezervaţia Naturală Plitvice, protejată de UNESCO şi cică cea mai frumoasă rezervaţie naturală din Europa. Cascadele, lacurile, podurile te lăsau cu gura căscată. Bine, dacă eşti iubitor de comfort, ca mine, nu vei fi prea fericit să mergi pe jos pe trasee care durau de la 1 la 5 ore. Noroc că erau şi autobuze şi barcuţe care te transportau de la diferite puncte de interes. Noi am avut “norocul” să aşteptăm o oră jumate pentru o barcă. Deci, această atracţie turistică îţi va ocupa o zi întreagă.

O destinaţie mai pe placul meu a fost Italia (~3 ore din Baska). Dar asta este părerea mea, iubesc mâncarea italienească (spaghetti, lasagnia, pizza), îngheţata italienească, cafeaua şi în general străziile înguste, portul, magazinele (mare fan shopping). Păcat că există un sentiment de dispreţ între români şi italieni. Ah, şi aceştia nu sunt cea mai deşteptă populaţie şi nu ştiu nici măcar hi şi bye să zică aşa că dacă nu ştii italiana, vei muri de foame. La întoarcere am decis să trecem prin minunata Budapesta, căci doar era în drum, însă se pare că nu suntem cei mai norocoşi oameni deoarece am nimerit chiar de Ziua Constituţiei, la ei, aşa că absolut tot a fost închis.

Mie-mi place să mă plâng, deobicei, n-am ce să fac, însă all in all, chiar am avut o vacantă absolut grozavă. Se pare că Croaţia este o ţară foarte bine văzută, ca turism, datorită insulelor, peisajelor şi atmosferei de vacanţă. Ar merita să-ţi sacrifici un concediu, vizitând-o!

[fblike]

Nici tu nu ştii ce este PR-ul?

PR este atunci când te întreabă cineva cât fac 2 + 2 şi tu răspunzi cât ai vrea să facă?

De multe ori, când mă întreabă lumea la ce facultate sunt sau cu ce mă ocup şi le răspund relaţii publice, primesc aceeaşi reacţie: capul întors într-o parte, ochii mari şi un zâmbet fals care spune aha. Aceasta mă face să cred că treisfert din oameni nu cunosc defapt noţiunea de relaţii publice; parcă mintea li se transformă într-o coală albă de hârtie când aud de comunicare, oare ce face o persoană care studiază comunicarea şi mai vrea şi să câştige ceva din asta? Nici nu mai zic că atunci când enervez pe cineva îmi aud sintagma Hei, parcă erai la comunicare, aşa ştii tu să comunici? Mai mult de atât, oamenii confundă relaţii publice cu altceva. Nu, nu sunt un marketer, o femeie care lucrează la ghişeu, cineva care bate din uşă-n uşăsă vândă ceva sau vre-o secretară.

Relaţiile publice înseamnă altceva, sunt acel efort planificat şi susţinut, menit a stabili şi menţine bunăvoinţa şi înţelegerea reciprocă între o organizaţie şi publicul său. Adică întreţine relaţia organizaţiei cu media şi public.

Îndatoririle unui specialist în PR sunt:

  • el elaborează un program de PR
  • scrie comunicate, rapoarte, documente
  • organizează conferinţe, evenimente, expoziţii
  • se ocupă de managementul crizei
  • fluidizează comunicarea internă
  • păstrează legătura cu publicul
  • menţine compania în centrul atenţiei etc. etc. etc.

Deprinderile şi calităţiile pe care trebuie să le ai ca să lucrezi în PR nu sunt deloc uşor de cultivat, se pare că trebuie:

  • să fii sociabil, în primul rând
  • să ştii tone de limbi străine
  • să lucrezi foarte bine în toate programele online şi office
  • să fi răbdător cu toţi care se cred mai deştepţi ca tine
  • să lucrezi bine sub stres
  • să cunoşti toate mediile de comunicare
  • să ştii să comunici bine cu media(pe jurnalişti nu poţi să-i duci cu zăhărelul)
  • să ştii să scrii documentele infernale de PR
  • să emani încredere şi credibilitate şi lista continuă.

Este foarte adevărat, relaţiile publice au dobândit o conotaţie negativă, nu că mi-ar păsa, care lasă impresia că un om de PR vrea doar să te păcălească, să-ţi ia banii mai repede, să-ţi zâmbească de faţadă şi să te manipuleze. Mai mult, se crede că PR-ul este o meserie de gagici machiate prea tare (n-are farmec fără misoginism) care îşi fac toată ziua unghiile, dau telefoane, dau câte-un like, scriu câte-un post şi vin arătând draguţ la vre-un eveniment. Nici nu mă chinui să combat argumentele căci sunt doar semne de incultură şi neinformare.

Ca viitor om de relaţii publice spun: staţi departe, venim în forţă!

[fblike]

Am I lovin’ it?

Discutând despre mâncare, probabil când voi fi pe patul de moarte şi strănepoţii mei mă vor întreba care aş dori să fie ultima mea masă, aş spune un meniu mare de dublucheese cu cola şi sos dulce-acrişor şi o plăcintă cu vişine, te rog. Da, atât de mult iubesc McDonald’s-ul.

Pradoxul este că sunt atâtea critici aduse McDonald’s-ului şi totuşi acesta rămâne cel mai de succes lanţ de fast-food din lume doborând nume mari precum KFC şi Burger King.  Deci ce are el în plus? În primul rând, toate criticile din lume nu vor doborî cel mai mare atu pe care il are McDonald’s: gustul. Toate produsele din care se fac meniurile sunt preparate chiar în fabricile lor ceea ce  le dă o savoare autentică şi un gust original. Simţi mirosul unui McDonald’s de la îndepărtare. Niciunde în lume caşcavalul nu se va contopi aşa de bine cu carnea, pâinea nu va fi atat de proaspătă, socul mai rece sau deserturile mai savuroase. McDonald’s dă clasă prin calitate, de la calitatea castraveţiilor muraţi din hamburger până la calitatea hârtiei cu care sunt împachetate produsele. Şi aerul condiţionat din localuri, toaletele impecabile şi la servirea rapidă şi ireproşabilă ajută. În plus, e sigurul fast-food care are drive-in, aproape jumate din încasări fiind datorate acestuia, oferind un mod practic şi rapid de a lua masa. Mai mult, ei şi-au creat o tradiţie şi un renume, aceasta îmi trezeşte amintiri ca atunci când eram mică şi mă ducea tata să-mi cumpere Happy Meal. Mai este şi grija pentru copii manifestată prin întâlniri cu Ronald McDonald, organizarea zilelor de naştere şi loc de joacă pentru copii în apropierea restaurantului (idee nu prea bună, mucoşii îmi urlă în cap mereu).

De ce au oamenii o gândire proastă despre McDonalds? În primul rând, uleiul în care sunt preparate produsele este considerat toxic deoarece se prăjesc şi se reprăjesc ingredientele în el. În al doilea rând, mâncarea este considerată grasă şi cu potenţial în dezvoltarea obezităţii. Pentru aceasta, vă dau o soluţie: MÂNCAŢI ÎN ALTĂ PARTE. McDonald’s nu are nevoie de oameni care să-şi calculeze caloriile după ce mănâncă deşi pentru a domoli paranoia, există şi un tabel al caloriilor produselor la-ndemâna oricui. Apoi, mai există problema manipulării copiilor prin reclamele sale şi prin evenimentele sale dar sincer mă cam face să râd ideea aceasta, da, poate să fie enervant când odrasla ta se dă cu fundul de pământ că vrea un Happy Meal pentru jucărie însă copiii ar trebui să fie mai controlaţi de parinţii lor decât de corporaţii, doar nu creştem animale. McJoburile, cum sunt numite, au imaginea unui servici greu, fără sfârşit, solicitant şi fără perspectivă de viitor dar, eh, la fel este şi muncitul câmpului, Mc nu e de vină că tinerii din ziua de azi n-au perspectivă, din contră, le dă posibilitatea de a lucra şi de a se îndopa cu hambugeri pe ascuns.

[youtube width=”530″]http://www.youtube.com/watch?v=y9ajRIgTJNA[/youtube]

McDonald’s a ascultat toate criticile şi şi-a îndreptăţit toate greşelile şi aceasta este o calitate de top. Cazul McLibel (libel=calomnie) a fost un proces renumit în care a fost implicat McDonald’s. Acesta a făcut faţă acuzaţiilor false exprimate de doi activişti englezi, David Morris şi Helen Steel care distribuiau pe străzile Londrei fluturaşi nu titlul Ce nu este in regulă cu McDonald’s?. Compania le-a scris lui Steel și Morris cerându-le să înceteze acțiunea lor și să își ceară scuze, iar atunci cand aceștia au refuzat, compania i-a dat în judecată pentru calomnie. Cele mai grave acuzaţii aduse McDonald’s-ului, s-au legat de faptul că compania a fost implicată în tăierea padurilor tropicale, uciderea şi torturarea animalelor, exploatarea copiilor prin reclame, iresponsabilitate faţă de natură şi vânzarea de produse nesănătoase şi toxice.  Dar cum şi-a vindecat McDonald’s imaginea şifonată? Ei au început campanii prin care invitau oamenii în fabricile unde se pregăteau produsele, încercând să-i convingă că n-au de ce să se teamă de lucrurile de care stiu exact de unde provin. Apoi, ei au început sa creeze noi meniuni, mai sănătoase, pe bază de crudităţi, fructe, lactate şi mai prietenoase cu copiii. Deasemenea, s-au implicat în acte de caritate în special pentru copii, vizitând spitale de copii şi maternităţi în care aduceau baloane, cadouri şi organizau spectacole. ;)

Cât de importantă este reputaţia în alegerea unui local?

[fblike]

Atenţie la consumul excesiv de Facebook

Facebook-ul a fost lansat în luna februarie a anului 2004 şi, în prezent, înregistrează 750 de milioane de utilizatori activi din întreaga lume. Dar ce face Facebook-ul de atrage un asemenea număr astronomic? Cu ce ne convinge să ne intoducem user name-ul şi parola şi să petrecem peste 4 ore pe zi logaţi pe site? Şi mai important, cum reuşeşte să ne determine să ne întoarcem, să fim dependenţi de el?

Răspunsul are mai multe aspecte. În primul rând, trebuie să recunoaştem, are o interfaţă genială, este plăcut, foarte uşor de utilizat şi practic. Mă întreb cum reuşeam înainte de  Facebook să reţinem zilele de naştere a colegilor, să ne urmărim foştii, să vedem dacă am mers la mai multe petreceri ca şi prietenii noştrii luna asta, să ne jucăm joculeţe atractive ( FarmVille addict level 90) sau să ţinem legătura cu toţi prietenii prietenilor prietenilor. Deşi uneori mi-e dor să mă sune cineva când vrea să vorbească cu mine în loc să-mi scrie pe chat , trebuie să recunosc, măcar că am toate contactele de care avem nevoie la-ndemână. (more…)

10 seriale destepte care îţi vor influenţa viaţa

How I Met Your Mother

Şi aurul merge către How I met your mother, serialul numărul 1 în toate topurile americane. Acţiunea se concentrează în jurul arhitectului Ted Mosby, un romantic incurabil în căutarea iubirii (până acum o temă clasică) însă până să o găsească, el şi prietenii lui trec prin cele mai haioase şi ingenioase situaţii. Şi oare de ce este atât de apreciat?  Pey, pe mine chiar ma face să mă simt în MacLarence’s Pub, să simt mirosul berii și a aripioarelor de pui şi să pot sta cu cei cinci prieteni ai mei. Ceea ce-l face ingenios sunt replicile amuzante şi uşor de reţinut It’s legen…wait for it…darry! , situaţiile originale în care se găsesc şi aranjarea în timp:  Ted dintr-un viitor îndepărtat  le povesteşte copiilor săi prin ce-a trecut până s-o cunoască pe mama lor, peripeţii care se petreceau în diferite momente din timp.

Criminal Minds

După părerea mea, cel mai genial serial crime care a fost făcut vreodată în istorie. Cele 6 sezoane le-am urmărit de 3 ori şi chiar dacă ştiu în fiecare episod cine este criminalul, mai bine ca Spencer Reid, tot mă uimeşte inteligenţa cu care este făcut: cum sunt construite profilele personajelor ( geniul, liderul, puternicul, specialistul în tehnologie, sufletistul etc.), metodele prin care se descoperă criminalul, profilul criminalului  şi motivaţia acestuia de a ucide şi modalitatea de selecţie a victimelor. De-asemenea, frustrările echipei în prinderea criminalului, încercările de a rămâne uniţi şi mediul ostil in care trăiesc fac acest serial un Dumnezeu al serialelor.



Fringe

Fringe = domeniu de cercetare care se ocupă cu studiul teoriilor cu privire la domenii precum teleportare, paranormal, clonare, vodoo, universuri alternative, patologie etc. Un serial SF care prezintă coexistenţa a două lumi paralele şi consecinţele tehnologiilor avansate care transformă oamenii în ceva distructiv. Originalitatea constă în împărţirea în lumea noastră şi universul alternativ unde traiesc alter-ego ale noastre care au facut mici alegeri diferite în trecut. Walter Bishop este principalul vinovat al ciocnirii celor doua universuri iar acum el împreună cu fiul său şi agentul Olivia Dunham încearcă să aducă totul la normal. Serialul este plin de suspans şi nu oferă nici o avertizare când personajele, care sunt foarte imprevizibile, îşi pun în aplicare planul personal.

Grey’s Anatomy

Faimosul serial prezintă viaţa doctorilor din Seattle Grace Mercy West Hospital o viaţă plină de dramă, sex, dragoste, haos şi suspans. Pot spune că majoritatea secvenţelor din serial le-am trăit ţinându-mă de marginea patului datorită intensităţii cu care sunt prezentate.  Sunt folosite metafore, comparaţii ale vieţii de doctor în citatele din serial şi în felul în care sunt exprimate sentimentele protagoniştilor. Astfel, dragostea este comparată cu o boală de imunitate, invidia cu microbii iar haosul din vieţile personale ale doctorilor este comparat cu bolile proprilor pacienţi.

Gossip Girl

Well, well, well GG TV Series nici măcar nu are nevoie de o introducere. Cei care cred că este doar un serial plin de snobism care prezintă petrecerile unor bogătaşi răsfăţaţi şi obişnuiţi cu un stil de viaţă la care noi nici nu visăm, se înşeală sau nu sunt destul de deştepţi să observe nuanţele. Se prezintă defapt greutaţile care stau pe umerii tinerilor care fie au toţi banii din lume şi nu au parte de familie, iubire, fie ar da la schimb tot ce sunt ei pentru bogăţie. Nu lipsesc jocurile de cuvinte, suspansul  şi comploturile.


Lost

Unul dintre cele mai deştepte seriale, prin complexitatea personajelor, care până în ultimul episod au demonstrat că oamenii nu sunt doar buni sau răi şi că ar face absolut orice pentru a supravieţui. Este prezentată foarte bine dinamica grupului şi rolurile care sunt desemnate fiecăruia. Ar fi urât din partea mea să divulg sfârşitul dar vă pot spune că fiecare personaj vă va şoca la un moment dat prin alegerile pe care le face.


Big Bang Theory

Acest serial este deştept prin personajele sale incredibil de inteligente dar neînţelese de societate, ei fiind astrofizicieni, ingineri care nu cunosc normele sociale şi trăiesc în lumea lor aparte iar atunci când sunt trimişi în jungla socială iese întotdeauna cu haos şi lacrimi de râs. Va reuşi Penny să înţeleagă lumea imposibilului Sheldon, a nesigurului  Leonard, a disperatului Wolowitz sau a timidului Koothrappali? Sunt oamenii chiar atât de diferiţi între ei?

Dexter

Dexter nu  este prezentat dintr-o perspectivă clasică, a eroului,  ci din perspectiva ucigaşului, o introspecţie a sentimentele sale, a setei de sânge, luptele cu sine pe care le duce în fiecare zi şi respectarea codului tatălui său. Dacă veţi urmări serialul, veţi observa că Dexter se dovedeşte a nu fi doar un criminal în serie obişnuit, crimele sale având un scop. Cel care urmăreşte serialul are un loc pe rândul din faţă la gândurile şi frământările lui Dexter care, evident, sunt neobişnuite şi puternice. Ceea ce mă omoară pe mine este suspansul format din faptul că întotdeauna poliţia este la un pas foarte mic de a-l prinde de crminalul nostru.


Nip-Tuck

Cum credeţi că este viaţa unui chirurg plastician? Nu prea uşoară, mai mult, Christian şi Sean trebuie să se zbată zilnic pentru perfecţiune, dragostea aceleiaşi femei, pentru sfidarea bătrâneţii şi menţinerea familiei unite. O tematică chiar originală. Chiar dacă Sean este cel responsabil şi orientat spre familie şi pe Christian îl satisface doar de sexul şi banii, aceştia trebuie să ducă aceleaşi lupte împreună. Cum reuşesc ei să atingă perfecţiunea puteţi vedea doar urmărind serialul.

Supernatural

Pentru acest loc s-au zbătut toate serialele SF pline de fantome, vampiri, vârcolaci, monştrii şi demoni. Supernatural câştigă detaşat  pentru că le are pe toate şi în fiecare episod se elucidează miturile supranaturale cele mai faimoase şi se prezintă nişte situaţii evident utopice precum sfârşitul lumii. Deci succesul lor nu se datorează doar atractivităţii protagoniştilor. E greu de descris cum reuşesc Sam şi Dean să facă faţă monştrilor şi cine vânează pe cine.

Tu pe care le-ai urmărit deja?

[fblike]

1 16 17 18